Un vis implinit.Pe curand…emotiilor!

Odata cu incheierea ultimei etape din Campionatul National Individual de Motocros se incheie si "cariera” mea de pilot participant la cursele de motocros. Poate ca totusi voi mai concura cate o cursa pe an sa imi amintesc de frumusetea si emotiile unei manse! Ceea ce am vazut la concursurile de pe traseul de la Campina cand eram mic m-a inspirat si a dus la dorinta a face si eu la fel. La un moment dat a fost doar un vis. Insa acum este un vis implinit.


Decizia are la baza un complex de factori. Nici nu stiu care dintre ei au fost determinanti. Indemnurile: "vinde ma odata motoreta aia” – tata,  "nu te mai duce sa participi ca e periculos” – mama, "tu cand iti mai revii” – unchiul Cornel, au fost doar cateva care puneau presiune pe mine. O alunecare bagata la un antrenament care il tine paralizat pe Nesu e mai periculoasa decat  o trambulina de 15-20m, care o sar de 30 de ori intr-un concurs?...este iar o dilema. Avand in vedere ca vreau sa las un mostenitor in motocros in viitorul apropiat, cum ar fi ca el sa stea acasa cu mama lui si eu in spital cu vreo cateva oase rupte? In motocros o desprindere gresita la trambulina iti poate aduce zile multe de spitalizare. Ajungand sa constientizez pericolul, poate pre mult, ma cuprind emotiile, sunt foarte atent in cursa, ma gandesti sa terminn cursa intreg si oricat de mult mi-ar placea sa ma dau la motocros parca mi-ar placea mai mult sa nu ii vad pe ai mei deschizand usa salonului si sa merg pe picioarele mele la curse impreuna cu prietenii facand galerie pentru un pilot sau altul. Desi suna usor patetic realitatea e la doi pasi de mine. Sa va spuna Bogdan Oproiu, Ciprian Pana (amatori) sau altii mai instariti si mai indemanatici cum sunt Adrian Raduta (MX1) sau Marvin Mousquin (MX2 mondial) – doar cativa din cei spitalizati in acest sezon.


Motocrosul nu e pentru cei ce constientizeaza pericolul in detaliu. Daca te dai doar de placere si nu te deranjeaza ca iesi ultimul atunci mergi incet si nu ai ce sa patesti. Daca vrei o minima performanta atunci trebuie sa te expui riscului. Eu am vrut sa traiesc placerea concursului insa nu de pe ultimul loc si am riscat un pic. Poate si pentru ca am riscat doar un pic nu am patit niciodata nimic dar nici primul nu am iesit. Nici nu aveam cum din moment ce ma urcam pe motocicleta dintr-o cursa in alta, fara antrenament in afara de turele prin padure, fara antrenor, cu bani doar cat sa platesc taxele de inscriere si benzina. Dar mi-am trait placerea si senzatia unei sarituri pana la capat, unei depasiri facute, sentimentul de superioritate dat de 450cc fata de un 250cc pe o urcare, privirile spectatorilor la finish si nu in ultimul rand placerea de a fi pe podium in Cupa orasului Baicoi. Dar si fiorul din cap pana in picioare cand am sarit dupa trambulina, pe plat la Odorhei, sau frustrarea de a opri motorul cand eram in primii zece pentru prima data,  ori sumele platite pe reparatii la motor dupa ce am fost lovit din spate de un pilot ce nu a mai putut sa ma ocoleasca dupa ce cazusem. Toate sunt de povestit prietenilor si, de ce nu, urmasilor.


Obiectivele mi le-am indeplinit mereu. La inceput am vrut sa nu fiu ultimul, apoi sa fiu in prima jumatate iar la finalul campionatului 2011 sa fiu in primii 10 la nivel national. Chiar daca resursele au fost minime, de fiecare data am reusit ce mi-am propus.


Trebuie sa spun ca au fost oameni care m-au ajutat si carora le multumesc si nu o sa ii uit niciodata: Pop Florian la al carui club MTP TG Mures am fost inscris in primii 2 ani desi am participat mai putin, Duta Catalin si Sebastian Strechioiu pentru clubul carora am concurat 6 etape din 8 anul acesta (2011). Ei mi-au transportat gratis motocicleta si m-au ajutat cu mici reparatii prin mecanicul Bernard. De asemenea, Nicu Gavrilescu, care vineri seara inaintea etapei finale de la Ojdula s-a oferit sa imi duca gratis motocicleta la cursa, eu neavand transport fiind in pragul de a renunta la participare, Tele de la Zarnesti si Liviu Jigmond, care au sarit in ajutor cand nu stiam ce sa fac, sunt oameni carora le multumesc.


Raman cu amintiri de neuitat insa aventura si interactiunea mea cu motocrosul e departe de a se fi terminat. Impreuna cu prietenii si membrii fanclubului WeLoveMX voi merge la toate cursele de motocros, care se vor desfasura in zona noastra, ca spectator si sustinator al acestui spectaculos sport. Federatia Romana de Motociclism mi-a propus o colaborare prin care impreuna sa facem cat mai vizibil motocrosul la nivel national. Sunt incantat si sper sa reusim.



De acum, oriunde veti vedea steagul WeLoveMX voi fi si eu. Diaconu Bogdan, "probabil cel mai mare fan al motocrosului din Romania"



Calendar
«  Aprilie 2018  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30
Sondajul nostru
Care credeti ca sunt motivele pentru care motocrosul romanesc stagneaza la un nivel slab?
Total răspunsuri: 39






Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0